Rasfoind in cufarul cu amintiri, am dat de acele timpuri, "vechi" (ca sa spun asa :D), care mi-au trezit anumite trairi si care m-au facut sa-mi deschid "albumul mintii" inca o data.
Amintiri care "m-au starnit" sa le vizualizez iara si iara, dupa ani si ani ... si, bineinteles, cum eu sunt o curioasa din fire am zis sa le deschid usa, inca o data, lucrurilor frumoase din viata mea, care pe cat de nesemnificative ar parea, pe atat utile si de importante au fost si vor ramane in "cresterea mea". Mereu am sa fiu si am sa ma simt ca un copil in sinea mea, oricat de mult as inainta in varsta.
Am sa ma bucur in continuare de guma Turbo
(cat or s-o mai tina astia pe piata) si, bineinteles, de acel cornet de inghetata din copilarie (pentru care a trebuit sa "muncesti" pentru el ).
Unii dintre voi or sa ma intrebe, de ce este asa de necesar sa-mi aduc aminte de acele vremuri, pentru ca oricum, acei ani nu se mai intorc. Este adevarat, dar acele amintiri m-au ajutat in viata ... in momentele ei, mai putin placute. Uitandu-ma in urma realizez cat de greu mi-a fost dar si cat de frumos am crescut in ciuda unor neajunsuri pe care le-am avut si pe care le-am simtit, cu siguranta, fiecare dintre noi, la un moment dat in viata. Mai mult decat atat, ma face sa ma ambitionez din ce in ce mai tare. Ambitie care ma ajuta in atingerea scopurilor pe care mi le-am propus sa le-ndeplinesc.
Acele amintiri sunt hrana pentru suflet, dar, in acelasi timp, iti reamintesc ce persoana puternica esti.
