vineri, 30 iulie 2010

Dor de...
pfff...
multe...

Poate cuvintele m-au pierdut sau poate eu le-am pierdut pe ele,nu stiu.E un cuvant tipic de contopire a sensurilor, iar nu de simpla compunere a lor; e un cuvant al deschiderii si totodata inchiderii unui orizont; unul al intimitatii cu departarile, al aflarii si cautarii; un cuvant al stiutului si nestiutului, al limitatiei si nelimitatiei, al concretului si abstractului, al atractiei de ceva determinat si al pierderii in ceva nedeterminat. Are o splendida suveranitate in el, dar e un cuvant al inimii numai, si nu al gandului, dupa cum e un cuvant al visului, si nu intotdeauna al faptei. ........te poarta cand spre trecut, cand spre viitor, te incarca si de regrete si de speranta, iti face uneori de indurat insuportabilul, dar alteori de nesuferit ceea ce trebuie si e bine sa induri. A plecat de la durere si a scos tot ce putea din transfigurarea ei; dar nu a trecut de spirit, a ramas prins de suflet...